marți, 24 decembrie 2013

Dragilor, va urez de pe acum un Craciun Fericit alaturi de familie....va doresc Sarbatori linistite, Craciun de basm si un An Nou plin de bucurii si impliniri!

joi, 28 noiembrie 2013

“Eu consider ca pe cat de mult iubesti, pe atat de bogat sufleteste, frumos, liber si puternic ești. Atunci cand iubesti, sufletul tau este ca un diamant care se slefuieste. O fata indragostita este frumoasa, puternica si fermecatoare, iar fetele trebuie sa fie conștiente de asta." Maia Morgenstern

vineri, 8 noiembrie 2013

"Viata este scurta, asa ca iubeste viata. Fii fericit si zambeste intotdeauna. Traieste frumos si aminteste-ti: Inainte sa vorbesti, asculta! Inainte sa scrii, gandeste! Inainte sa ranesti, simte! Inainte sa urasti, iubeste! Inainte sa renunti, incearca! Inainte sa mori, traieste!” - (William Shakespeare)

vineri, 1 noiembrie 2013

"Imposibilul este doar o vorba aruncata de oamenii care gasesc ca e mai usor sa traiasca intr-o lume ce le-a fost data, decat sa-si exploreze puterea pe care o au, ca s-o schimbe. Imposibilul nu este un fapt. Este o opinie" ~ Muhammad Ali

marți, 22 octombrie 2013

”Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior...” John C. Maxwell.

marți, 8 octombrie 2013

Ce frumos.....

"A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii. Într-o bună zi, el a simţit că balonul de apă în care locuia s-a spart, iar apa care îi oferise confort în tot acest timp, a început să se reverse. S-a speriat atunci foarte tare, aşa că l-a întrebat imediat pe Dumnezeu: - Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine? - A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu. - Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat? Dumnezeu i-a răspuns: - Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine. - Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit. - De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că aceste lucruri te vor face şi mai fericit. - Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei? - Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti. - Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine? - Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi. - Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja? - Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa. - Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea… - Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta. În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar cu o voce blândă: - Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu! - Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… Mama!"

miercuri, 25 septembrie 2013

"Când ajungi să iubești viața vei vedea frumusețea în toate lucrurile posibile"... – Kahlil Gibran

sâmbătă, 10 august 2013

La multi ani ...mie !!!

Fiecare avem varsta pe care o simtim cu sufletul ... Mda, ce repede zboara timpul.... acum 29 de ani, ora 12:30 mama ma aducea pe lume, si pt asta ii multumesc, o iubesc si ii voi multumi toata viata. Cand a trecut timpul, cand au trecut toti anii astia ? E bine ca inca nu am depresii legate de varsta, mai vedem dupa 30 cum va fi :)30, parca ai trece o granita, in fine...pana atunci ma bucur de cei 29 cu tot sufletul meu alaturi de familie, de cei dragi si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare dimineata pt tot ce mi-a dat pana acum, ca suntem sanatosi si ma lupt sa raman optimista mereu si sper din suflet sa reusesc sa realizez tot ce imi doresc! Anul asta nici nu am simtit cum a venit ziua aceasta, nu mi-am facut planuri, nu am cerut cadouri, bine, cu exceptia unuia mult dorit, pe care l-am primit si creste la mine in burtica :) Vreau sa spun ca simt ca am aproape totul... Am o familie minunata, am sanatate, am noroc, am planuri, am aproape oameni care ma asculta si ma sustin... Am zile bune si zile mai putin bune si momente de incredere totala, momente de energie si momente de epuizare, momente de ras ... Am si agitatie,stres, nebunie, oboseala, mereu ceva de facut, crize de timp. Ideea e ca... n-as schimba nimic! Si imi doresc sa fie bine, cu oamenii pe care ii am in jur, nu-mi doresc decat sa dam pe din-afara cu totii de sanatate, ca este cea mai importanta. Cum imi place mie sa spun, ideea este ca altii nu au nici ce avem noi, asa ca ce as mai putea cere de la Dumnezeu mai mult de atat, stie El ce trebuie sa imi mai dea in viata ... Ca in rest stresul trece, faptele se mai repara, vorbele zboara... si in final suntem cu totii mai uniti si mai puternici!

joi, 25 iulie 2013

Avem timp...Octavian Paler

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta – murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am invatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua fete Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten Oricum te va rani din cand in cand Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am invatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede … Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

luni, 22 iulie 2013

Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste... (A. P. Cehov)

marți, 9 iulie 2013

"Iubirea este cel mai frumos dar pe care poti sa-l primesti sau sa-l oferi cuiva..."

miercuri, 26 iunie 2013

Zâmbeşte pentru ca zambetul tau poate provoca zeci, sute, chiar mii de zambete in jurul tau!

miercuri, 12 iunie 2013

"Viaţa este vie doar când o trăieşti cu inima. Viaţa şi iubirea pot creşte doar din inima. Tot ceea ce este frumos, tot ceea ce este valoros, important, care este plin de sens vine doar din inimă...."

miercuri, 5 iunie 2013

"Nastem copii in lumea asta intunecata pentru ca avem nevoie de lumina pe care numai un copil o poate aduce." Liz Armbruster

marți, 4 iunie 2013

Cele mai frumoase cuvinte de dragoste se spun în tăcerea unei priviri... (Leonardo da Vinci)

joi, 30 mai 2013

Fiecare vis incepe cu un visator....iar cand iti doresti ceva cu adevarat tot universul lucreaza la realizarea acestui vis ! si in final visul devine realitate :)

marți, 28 mai 2013

”Două calități pe lume nu pot fi simulate și nici înlocuite: inteligența și bunătatea!” Ileana Vulpescu

joi, 23 mai 2013

Legătura dintre sufletele pereche merge mai departe decât "până moartea ne va despărţi" pentru că dragostea adevărată nu moare niciodată... Richard Webster

joi, 16 mai 2013

"When a person lives a very happy life they become beautiful." - Charlize Theron

vineri, 26 aprilie 2013

Minunile exista ! trebuie doar sa credem in ele....

Prima consultatie si marea veste despre minunea din viata mea, ingerasul meu mic care creste in burtica de acum .... :)

miercuri, 17 aprilie 2013

" Oricat de suparat te-ai simti cateodata, un zambet iti va ocroti ziua toata. El vine fata sa ti-o rasfete, sa o fereasca ca sa inghete. " (Anthony Euwer)

marți, 9 aprilie 2013

vineri, 5 aprilie 2013

"Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta..." MARK TWAIN

miercuri, 3 aprilie 2013

Conteaza ceea ce am devenit, nu locul in care am trait !

Nu pot sa nu public aceasta postare...m-a impresionat foarte mult ! "Se pare că lumea are o colecţie impresionantă de prejudecăţi… din ce în ce mai uimitoare. O astfel de prejudecată m-a uimit şi pe mine. Am auzit pe cineva spunând că se ruşinează să îl ducă pe viitorul soț în casa părinţilor, acolo unde ea a crescut… “Cum să îl duc în casa aia? Toate sunt vechi, mă fac de râs cu lemnele alea!” Ce-au ajuns părinţii nostril! Să ne ruşinăm cu ei şi cu casa în care ne-au crescut. Să ne ruşinăm cu mobila veche, uitând că acolo am trăit, că acea mobilă a fost cumpărată cu trudă, cu sacrificii… Pe acele “lemne” am mâncat, am dormit şi am învăţat… Şi am ajuns mari… Deşi ar fi trebuit să ajungem oameni, nu? Dar, noi, ce am ajuns? Nişte ipocriţi care au uitat de unde au plecat. Nişte ipocriţi care ne denigrăm părinţii, fără a ne gândi că aceştia ne-au dat tot ce au avut mai bun, că neputinţa lor de a avea azi lucruri mai frumoase, mai noi, se datorează faptului că ne-au dat nouă totul, că au renunţat la ei pentru a ne oferi nouă o viaţă mai bună. Dezaprob aceste prejudecăţi şi mă întristează… pentru că acestea neîndreptățesc oameni care ne iubesc şi pe care ar trebui să îi preţuim. Mă întristează să ştiu că un copil se ruşinează să îşi ducă sufletul pereche în casa în care a crescut… Mă întristează că valorile unui om se raportează la mobilă şi la confortul unei locuinţe… Mă întristează că încercăm să impresionăm cu lucruri... Nu voi înţelege cum pot prejudecăţile lumii să schimbe un om atât de mult. Copiii buni nu se vor ruşina niciodată cu părinţii lor şi nici cu casa în care au crescut. Copiii buni au gravate pe inima lor toate sacrificiile şi dăruirea părinţilor. Fiecare destin este diferit. Nu toţi părinţii au avut şansa să construiască atât de mult cât şi-ar fi dorit. Unii au reuşit fără prea mult efort să aibă tot ce au visat, dar marea majoritate au trudit o viaţă întreagă pentru acea mobilă pe care noi o numim “lemne vechi”. În acele lemne vechi, părinţii noştri au adunat bănuţ cu bănuţ pentru a ne cumpăra nouă haine, pentru a ne trimite la şcoală, pentru a ne oferi azi amărâtele de borcane cu zacuscă şi cu dulceaţă, pentru care muncesc atât de mult... Este trist… foarte trist. Ar trebui să ne bucurăm că avem casa părintească în care să mergem, că acolo ne aşteaptă oamenii care ne-au dat viaţă, pentru că într-o zi, nu-i vom mai putea vizita decât cu flori pe o bucăţică mică de pământ sub cerul liber şi atunci ne vom dori să-i mai avem… Casa în care azi ne rușinăm să mergem va fi pustie într-o zi… iar sufletul nostru va căuta vinovat ceea ce nu a știut să prețuiască la timp…" Irina B. ~ Insomnii

luni, 1 aprilie 2013

life...

"Life is full of ups and downs, but if you believe in yourself and believe in those who are there for you day in and day out, that's all what matters. Value those who keep in touch. Value those people who are concerned about what's new in your life and forget about those who don't reciprocate. Cherish life, love and have faith. Never under estimate yourself. Believe in yourself and you will have a better life."

Brigitte Nicole

miercuri, 27 martie 2013

"Chiar dacă sufletul nu are glas să strige, el are puterea de a te face să înţelegi ceea ce simte fără prea multe cuvinte..."

miercuri, 20 martie 2013

marți, 19 martie 2013

Traim viata intr-un ritm atat de alert ca uitam un lucru.... sa folosim puterea pe care o avem in noi, indiferent cat e ea de mare. Am venit pe lumea aceasta sa fim fericiti. Acesta este lucrul care conteaza cel mai mult...

joi, 7 martie 2013

Viata este ...cum vrei tu sa fie !

Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea...

vineri, 1 martie 2013

1 Martie !!!! Vine primavara....cu pasi repezi :)

Va doresc ca 1 Martie sa va aduca sanatate, speranta, bucurie in suflet, fericire, zambete si multa multaaa iubire :) si toate visele si dorintele sa vi se implineasca. LA MULTI ANI doamnelor si domnisoarelor !!!

miercuri, 20 februarie 2013

Ţine minte că te-ai născut pentru a-ţi trăi viaţa.Nu trăi doar pentru că te-ai născut!Nu merge pe drumul pe care te poartă viaţa.Du-ţi viaţa pe drumul tău...

joi, 14 februarie 2013

Happy valentine's day !!!

Iubiti-va mult pentru ca iubirea ne menţine vii, tineri, buni şi frumoşi... Dragostea face sa treaca timpul mai frumos, timpul face sa treaca dragostea .... iar dragostea tine o vesnicie!

joi, 7 februarie 2013

vineri, 1 februarie 2013

Sa pretuim fiecare moment pe care il avem...

Merita citita, este vorba de o intamplare a unui taximetrist din NY, O ÎNTÂMPLARE DE DEMULT.... "Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă. - Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea. Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate. - Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată. - Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea. Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat : - Ai putea să conduci prin centrul orașului? - Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid. - O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil… M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori…. - Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit. - Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat. Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș. Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere. Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată: - Sunt obosită… Hai să mergem. Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse. Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile. - Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul. - Nimic, am zis eu. - Dar trebuie și tu să te întreții…. - Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere. - I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc. I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru. Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?… Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?.. Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață. Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe. Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat. Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială! Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!" Pana la urma nu luam nimic cu noi cand plecam....cu exceptia amintirilor si trairilor profunde!!!

joi, 31 ianuarie 2013

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Noi suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem se naste din gandurile noastre...Prin aceste ganduri noi ne cream realitatea... (Buddha)

miercuri, 16 ianuarie 2013

Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem....

O frumoasa povata... "În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.'' Trebuie să-ţi vorbesc'' Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei .... acea tristeţe care imi blocheaza gura ...mi-am facut curaj şi i-am spus: '' Vreau sa divorţam'' .Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:'' De ce?''. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea.Eu ştiam ca ea vroia să înţele agă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ....a pierdut inima mea, din cauza altei femei ... Ana! Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea ... am fost aşa de trist ... m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care aspune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi '' Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!''. Mă simnt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine ... pentru toate energiile .... dar nu am putut face altceva ... acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita .... ideea de divorţ a inceput să devină realitate.Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor ... scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare ... am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou ... M-am întors şi am continuat să dorm. Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a " accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina ...si nici magazinul.Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:'' Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.'' Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. '' Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. ... dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire''.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.'' Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta ... spune-i ca esti al meu'' . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă "confidenţialitate", aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat .... dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : '' Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe "! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea .... am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele .... Ea a închis ochii şi a spus încet:. '' Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog'' . Am fost de acord . Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.A doua zi, am fost mai relaxat ... ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea.Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat .... am realizat ca nu mai e atât de tânără ... câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ....! M-am intrebat: "ce am făcut de am reduso, astfel? " A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil .... , pentru ca urma sa ne apropia mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!. Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede.Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera.Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte ... a încercat totul,, şi a zis:'' Hainele imi sunt mari''. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate ... Deci, de accea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie ... prea multă durere şi suferinţă.Fară să imi dau seama am atins părul ei ... fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:'' Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortiul. A, inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit ... ... Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:'' Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine''. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina.Sotia mea a ramas a casa.M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata acasei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări ... ea mia deschis uşa şi i-am spus: ''Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea "... sa uitat la mine , şi a spus: '' Eşti nebun? '' I-am răspuns:'' Nu .. e doar că îmi place soţia mea ... a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! '' Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata.Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ''Ce vreti sa scrieti pe bilet? '':'' Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti "Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea ...... a fost pe jos ... morta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana.Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca,ea ştia că era pe moarte. ''Deci... ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorieca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. '' Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie ... nu casa .... nu masina .... nu bani ... acestea sunt lucruri trecatoare, care par să creeze o viata frumoasa si o casnicie perfecta. Sa încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită ... intotdeauna sa ne amintim prima zi a acestei frumoase povesti de dragoste. Uneori nu ne dam seama de ceea ce avem pana cand nu il pierdem...."

vineri, 11 ianuarie 2013

sa iubim...

Sa traim si sa iubim ! :) cam asta conteaza ...caci pana la urma doar o viata avem! Marile bucurii ale vietii nu vin din spatele unui birou, prin emailuri sau in sedinte de redactie, marile bucurii vin de ACASA.
A fi mama, sotie si gospodina sunt cel mai dificil de obtinut decat orice lucru de pret in lume...Uneori e mai usor sa devii medic, avocat, arhitect sau sa obtii un job de "manager" decat sa fii o mama buna si o sotie iubitoare.
Fericirea se traieste acasa! In sanul unei familii care are putin din tot, dar nimic prea mult, care traieste astazi visand ca maine va fi mai bine, dar multumeste pentru ceea ce este acum.
Toata viata am iubit iubirea!
Am trait in numele ei, avand ca unic scop al existentei intalnirea sufletului sortit, si l-am gasit! Avea sens aceasta cautare fiindca altfel nu reuseam si nu pot nici astazi sa concep rostul existentei noastre pe Pamant, motivul pentru care am fost azvarliti in aceasta lume fara a ni se comunica menirea.
Gandesc ca nu exista bogatie pe lume care sa nu fie trecatoare, ca nu purtam cu noi in vietile ce vor urma averi sau cariere, ci iubiri si suflete pereche care ne ies in cale, in fiecare reincarnare si ne iubesc de fiecare data tot mai mult.
Nu pot intelege viata fara aceasta dulce cautare a iubirii ce ne-a fost daruita inainte de inceputuri. De nu ne-ar fi acesta scopul, atunci care?
Caci poti iubi un om o viata si sa nu iti ajunga... Si vorba aceea, atunci de ce traim, daca la sfarsim murim orice am face? :)

luni, 7 ianuarie 2013

A mai trecut un an...

"Mai trece un an din viaţa mea... Şi, privind în urmă, încerc să fac o retrospectivă pentru a vedea ce a însemnat acest an pentru mine, ce a adus bun, ce a adus rău, cum m-a schimbat… Oare am fost omul care mi-am propus să fiu? Oare am evoluat? Oare mi-am împlinit măcar o parte din vise? Oare am trăit frumos? Sunt eu, faţă în faţă cu mine. Sinceră. Şi mă întreb dacă acest an care a trecut, mi-a adus mai multă maturitate, mai multă înţelepciune, mai multă răbdare, mai multă bunătate… Mi-am respectat, oare, toate promisiunile faţă de alţii şi faţă de mine? M-am respectat pe mine? Am reuşit să însemn ceva bun în viaţa celor din jurul meu, aşa cum mi-am dorit? Am făcut suficiente bucurii oamenilor din viaţa mea? Ce am câştigat şi ce am pierdut? Câte dorinţe şi câte sentimente mi-am reprimat? Ce oameni au intrat în viaţa mea şi cine a plecat? Iar cei care au plecat, de ce au ales aşa? Am făcut ceva ca să-i opresc? Iar cei care fac parte din viaţa mea ce prioritate au? Chiar merită acea prioritate? Bucurii? Da! Am avut un an plin de momente care mi-au tăiat respiraţia, care m-au făcut să tremur de emoţie, care mi-au dat aripi, care m-au făcut să plâng de fericire şi care m-au hrănit în clipele în care simţeam că nu aveam nimic. Oameni? Mulţi! Am ales cu sufletul şi m-am trezit cu el plin, locuit de persoane minunate! Iubire? Da! Sub toate formele ei! Iubire pentru Dumnezeu, pentru mama, pentru jumătatea mea, pentru prieteni, pentru colegi şi pentru mulţi necunoscuţi care mi-au devenit prieteni în aceasta viata. Am râs, am plâns, am trecut prin stări sufleteşti extreme. Am avut şi momente în care m-am torturat cu gânduri contrare şi m-am încăpăţânat să caut răspunsuri la întrebări fără rost. Am avut momente în care am vrut să renunţ, în care ecourile celor determinaţi să îmi pună piedici mi-au acoperit gândurile… Pentru tot ce nu am reușit, azi, mă voi ierta... pentru că știu că există un timp pentru toate. A fost un an bun. Realizări şi eşecuri. Vise împlinite dar și vise abandonate. Un an plin cu de toate. Un an frumos. Sunt aceeaşi, poate puţin mai matură, mai înţeleaptă, mai îngăduitoare, dar mult mai puternică, mai încrezătoare, mai liberă și mai dornică să dăruiesc şi să iubesc!" http://www.irinab.com/2012/12/a-mai-trecut-un-an_7.html